E o groapă în trotuarul meu

de Portia Nelson

E o groapă în mijlocul drumului

CAPITOLUL I

Merg pe un drum.
E o groapă adâncă în trotuar.
Cad în ea.
Sunt pierdut… Sunt neajutorat.
Nu e vina mea.
Durează o veşnicie până găsesc o cale de ieşire.

CAPITOLUL II
Merg pe acelaşi drum.
E o groapă adâncă în trotuar.
Mă prefac că n-o văd.
Cad în ea din nou.
Nu pot să cred ca sunt iar în acelaşi loc.
Dar, nu e vina mea.
Încă îmi trebuie o mare bucată de vreme pentru a ieşi.

CAPITOLUL III
Merg pe acelaşi drum.
E o groapă adâncă în trotuar.
O văd.
Tot cad în ea. E deja obişnuintă.
Ochii îmi sunt deschişi.
Ştiu unde sunt.
Este vina mea. Ies din groapă imediat.

CAPITOLUL IV
Merg pe acelaşi drum.
E o groapă adâncă în trotuar.
O ocolesc.

CAPITOLUL V
Merg pe alt drum.

E o groapă adâncă în trotuarul meu

O poezie superbă prin ceea ce ne transmite!

Fiecare avem câte o „groapă” în care uneori ne poticnim. E normal. E natural, chiar dacă nu ne convine.

Oamenii aşa învaţă: încearcă (testează), apoi începe să facă şi în cele din urmă învaţă din rezultatele obţinute pentru a relua apoi ciclul mult mai repede şi mult mai bine.

O groapă poate fi în viaţa noastră un obstacol. O primejdie. Poate un pericol major.

Nici o groapă nu este însă de netrecut. Nu e nevoie nici măcar să cădem de fiecare dată în ea pentru a învăţa lecţia. Trebuie doar să observăm ceea ce ne înconjoară şi să fim atenţi.

Iar de se întâmplă să cădem într-o groapă, a neştiinţei poate, nu trebuie să zăbpvim mult acolo.

Nu e nimeni de vină pentru că EU am căzut în groapă.

Doar eu sunt responsabil să nu cad şi dacă cad să fac tot ce îmi stă în putinţă să ies de acolo.
Nu pot aştepta ajutor de la alţii înainte să mă ajut singur, înarmându-mă cu atitudinea potrivită.

Sunt curios în ce „groapă” ai căzut până acum şi… cum ai ieşit de acolo.

Eu acum sunt la capitolul V în viaţa mea.

Tu la ce capitol ai ajuns?