E o groapa în trotuarul meu – Poezia auto-descoperirii
E o groapă în trotuarul meu
CAPITOLUL I
Merg pe un drum.
E o groapă adâncă în trotuar.
Cad în ea.
Sunt pierdut… Sunt neajutorat.
Nu e vina mea.
Durează o veşnicie până găsesc o cale de ieşire.
CAPITOLUL II
Merg pe acelaşi drum.
E o groapă adâncă în trotuar.
Mă prefac că n-o văd.
Cad în ea din nou.
Nu pot să cred ca sunt iar în acelaşi loc.
Dar, nu e vina mea.
Încă îmi trebuie o mare bucată de vreme pentru a ieşi.
CAPITOLUL III Continue reading
Incinerat sau îngropat – aceasta-i întrebarea!
Îngropat sau incinerat?
Dacă ai avea o comoară, unde ai îngropa-o pentru a o şti ferită de cele rele?…
Recentele evenimente datorate mult mediatizatei plecări din lumea noastră vie a îndrăgitului actor, regizor şi scenarist marele cineast Sergiu Nicolaescu mi-au prilejuit un moment de reflexie. Paradoxal, moartea artistului ne-a permis să continuăm dilema existenţială a lui Shakespeare: a fi sau a nu fi incinerat sau îngropat.
Iată că după o viaţă ca o capodoperă, artistul nu a avut un sfârşit cu final aşteptat. Nu doar viaţa i-a fost enigmatică ci şi trecerea în nefiinţă. Totuşi, din punctul meu de vedere, se pare că filmul trecerii spre cele veşnice nu a fost extrem de bine regizat. Cel puţin gustul amar lăsat de moartea televizată a nemuritorului m-a uluit şi m-a făcut să cred că nu a existat nici o regie prealabilă. Moartea vine pe neaşteptate. Dar vine inevitabil şi implacabil. Iar noi trebuie să fim pregătiţi pentru asta.
Morţile sunt diferite dar produc acelaşi gol în suflet oricum s-ar întâmpla. Există o distincţie însă. Dacă viaţa ta ai dat-o altora, tu nu mori. Vorba lui Florin Piersic: „un actor moare atunci când Continue reading
Recent Comments